Poezia Ottava rima a apărut în secolul al XIV-lea datorită poetului italian Giovanni Boccaccio. El a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea acestei forme unice de poezie prin lucrările sale influente. Ottava rima este alcătuită din strofe alcătuite din opt versuri, de obicei cu o schemă de rimă ABABABCC.
Acest stil poetic s-a răspândit dincolo de Italia și a devenit popular în literatura engleză în timpul Renașterii. Forma sa structurată și modelul ritmic au făcut din acesta o alegere favorită printre poeți.
Exemple celebre de ottava rima includ poemul narativ al lui Lord Byron „Don Juan”, unde a folosit această formă pentru a spune aventurile protagonistului. În plus, Alexander Pușkin, un renumit poet rus, a folosit ottava rima în lucrarea sa „Eugene Onegin”, contribuind la popularitatea sa pe scară largă în diferite limbi și culturi.
Utilizarea ottava rima a continuat să evolueze de-a lungul timpului, diverși poeți experimentând-o și încorporând-o în compozițiile lor. Versatilitatea sa le permite poeților să exploreze diverse teme și narațiuni în limitele cadrului său structurat, făcându-l o formă de poezie durabilă și adaptabilă în istoria literară.
Ce este poezia Ottava Rima?
Poeziile Ottava rima sunt un tip de poezie care provine din Italia. Fiecare poezie are opt versuri într-o strofă și urmează un model specific de rimă: ABABABCC. Aceste poezii au fost folosite mai ales pentru povești mari sau povești despre eroi și aventuri. Erau populari în poezia epică.
Thomas Wyatt, un politician și poet englez, a găsit aceste modele de strofe italiene interesante. Le-a tradus în poezii engleze. După aceea, oamenii au început să folosească acest stil pentru a scrie și poezii amuzante și sarcastice. De exemplu, John Hookham Frere a scris „The Monks and the Giants”, iar Lord Byron a scris „Don Juan” folosind ottava rima.
Aceste poezii au devenit cunoscute pentru structura lor - modul în care au fost configurate cu replici și rime. Le permiteau poeților să spună povești lungi sau să-și bată joc de lucruri serioase. Erau ca un cadru care le permite scriitorilor să se joace cu idei și tonuri diferite. Oamenilor le-a plăcut ottava rima pentru versatilitatea sa – putea să se ocupe atât de subiecte serioase, cât și de amuzante, dând poeților multă libertate de a se exprima.
Schema de rimă și structura poeziei Ottava Rima
Poezia Ottava Rima este compusă din strofe care conțin câte opt versuri. Schema de rimă urmează de obicei un model ABABABCC, în care primele șase linii alternează în rimă până când ultimele două linii formează un cuplet cu o rimă dublă. Fiecare vers din acest tip de poezie conține de obicei 10 silabe, folosind pentametrul iambic, deși, în anumite traduceri, 11 silabe ar putea fi utilizate.
Aceste poezii pot fi de sine stătătoare cu o singură strofă sau pot fi compuse din mai multe strofe, permițând o gamă largă de tonuri și teme. Poeții renumiți au folosit ottava rima pentru a crea lucrări sincere și intense, în timp ce alții au folosit-o pentru a satiriza sau a batjocori jucăuș convențiile genului în sine.
De exemplu, Lord Byron, o figură notabilă în poezie, a folosit ottava rima în renumita sa lucrare „Don Juan”, unde a îmbinat seriozitatea cu umorul, arătând versatilitatea acestei forme poetice. Flexibilitatea structurii le permite poeților să experimenteze cu diverse teme, tonuri și emoții în limitele acestui cadru ritmic și structurat.
Ottava Rima 5 Poezii notabile
Ottava rima este o formă poetică caracterizată prin structura sa de strofe de opt versuri cu o schemă specifică de rimă (ABABABCC). A fost folosit în diferite opere literare, de la narațiuni serioase până la compoziții umoristice și satirice. Explorarea a cinci exemple distincte oferă o perspectivă asupra acestei forme poetice și a aplicațiilor sale diverse.
1. „Călugării și uriașii” de John Hookham Frere:
Acest poem jucăuș și plin de umor servește ca o satiră a poveștilor arthuriene. Prin inteligență și glumă, Frere parodiază poveștile legendare ale Regelui Arthur și ale cavalerilor săi, oferind o perspectivă uşoară asupra legendelor binecunoscute.
2. „Beppo” de Lord Byron:
Înainte de a crea faimoasa sa epopee simulată „Don Juan”, Byron a creat poemul satiric „Beppo”. Subminează narațiunea tipică transformând personajul titular dintr-un afemeiat într-un om ușor de influențat de femei. Prin ironie și batjocură, Byron critică normele și stereotipurile societale.
3. „Printre școlari” de William Butler Yeats:
Oferind o privire privată asupra reflecțiilor personale ale lui Yeats asupra amintirilor, acest poem se adâncește în temele îmbătrânirii, tinereții și trecerea timpului. Într-o altă ordine de idei, „Sailing to Byzantium” a lui Yeats explorează metaforic o călătorie spirituală, reflectând asupra căutării nemuririi și a transcendenței artistice.
4. „Isabella: sau oala cu busuioc” de John Keats:
Keats se inspiră din personajul lui Boccaccio pentru a țese o poveste macabră despre dragoste și mândrie în structura ottava rima. Această narațiune tragică se desfășoară într-o serie de strofe de opt versuri, explorând teme de dragoste, trădare și consecințele pasiunii necontrolate.
5. „Vrăjitoarea din Atlas” de Percy Bysshe Shelley:
Poemul lui Shelley se desfășoară ca o poveste utopică fantezică și abstractă în 78 de strofe ottava rima. Prin imagini vii și povestiri imaginative, Shelley creează o narațiune care navighează în tărâmurile fanteziei, explorând teme de magie, frumusețe și experiența umană.
Lasă un comentariu