Poeții folosesc o mulțime de rime în poeziile lor, cum ar fi rime din interiorul liniilor, aproape rime, rime asemănătoare și rime exacte. Ei vin cu moduri diferite de a face cuvintele să sune la fel. O modalitate prin care fac acest lucru este să urmeze un model în care anumite sunete se repetă la sfârșitul rândurilor. Acest model de sunete se numește o schemă de rimă.
Există o grămadă de tipuri de rime acolo: unele rime sună destul de asemănător, în timp ce altele sunt exact la fel. Poeții devin creativi cu vocale sau consoane care se potrivesc la sfârșitul rândurilor. Este ca și cum ai crea un cod secret de sunete similare care fac o poezie să se simtă conectată și muzicală. De exemplu, dacă o linie se termină cu un cuvânt care sună ca „pisica”, următorul rând se poate termina cu un cuvânt care sună ca „liliac”.
Schemele de rime sunt ca niște planuri care arată ce versuri dintr-o poezie ar trebui să aibă sunete potrivite. Ei îi ajută pe poeți să-și organizeze cuvintele și să dea un ritm poeziei. Este ca o foaie de parcurs care ghidează sunetele cuvintelor dintr-o poezie, făcându-l atrăgător și distractiv de citit cu voce tare.
Ce sunt schemele de rimă în poezie
În poezie, o schemă de rimă este ca o melodie muzicală care se repetă la sfârșitul rândurilor sau strofelor. Este un model de sunete pe care poeții îl folosesc pentru a crea ritm și melodie în versurile lor. Aceste scheme pot varia, trecând de la rând la rând sau de la strofă la strofă, sau pot rămâne constante pe parcursul întregului poem.
Schemele de rime se găsesc de obicei în versurile formale, care se lipesc de un metru strict - un model specific de silabe accentuate și neaccentuate care menține poezia să curgă lin. Aceste scheme sunt reprezentate de litere ale alfabetului, fiecare literă indicând un anumit model de sunet. De exemplu, dacă o poezie urmează o schemă de rimă ABAB, înseamnă că prima și a treia linie rimează (notate cu „A”), iar al doilea și al patrulea rând rimează (notate cu „B”).
Acest model de litere ne ajută să vizualizăm modul în care sunetele se conectează de-a lungul poemului. Este ca un cod secret care dezvăluie ce linii împărtășesc sunete similare. Înțelegerea schemelor de rime ne poate aprofunda aprecierea pentru muzicalitatea și structura din poezie, permițându-ne să deblochăm frumusețea țesută în versurile sale.
Citeste si: 85 de asemănări Exemple
8 scheme de rime în poezie
Poeziile nu trebuie să respecte întotdeauna aceleași reguli pentru rima. Există multe moduri de a crea modele folosind diferite rime într-o poezie. Unele poezii au reguli specifice pentru rimă și numărul de versuri pe care ar trebui să le aibă.
Un exemplu este sonetul shakespearian. Este un fel de poezie care are 14 versuri împărțite în trei strofe a câte patru rânduri fiecare, urmate de o strofă finală de două versuri. Într-un sonet shakespearian, schema de rimă urmează ABAB CDCD EFEF GG. Acest model este ceea ce face un sonet shakespearian unic.
În afară de sonetul shakespearian, există multe alte scheme de rime comune în poezie. Unele dintre ele includ:
1. Alternativ Ryme
Într-un tip de rimă numită rimă alternativă, prima și a treia rânduri rimează, iar a doua și a patra rânduri rimează și ele. Acesta urmează un model: primul și al treilea rând rimează (să-i spunem asta A), iar al doilea și al patrulea rând rimează cu un sunet diferit (să-l numim B). Acest tip de schemă de rime este comună în poeziile care au patru versuri în fiecare grup.
De exemplu, în Poezia lui Henry Wadsworth Longfellow „Un psalm al vieții”, există o parte care spune astfel:
„Nu spune că viața este doar un cântec trist, / Sau un vis gol pe care visăm de mult! / Sufletul care doarme este ca un mormânt, / Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce se profilează.”
Acest tip de rimă ajută la organizarea structurii poeziei și poate adăuga un flux muzical cuvintelor. Este ca și cum ai crea un model de sunete care se repetă într-o anumită ordine de-a lungul poemului, făcându-l să sune ritmic și echilibrat. Longfellow a folosit această tehnică în poemul său pentru a transmite un mesaj despre sensul vieții și despre importanța de a rămâne treaz și activ, mai degrabă decât să plutească prin viață.
2. Balada
O baladă este un fel de poem care are un model specific de rime: ABABBCBC. De obicei, are trei strofe, fiecare cu opt versuri și se termină cu o strofă de patru versuri. În fiecare strofă se repetă ultimul vers, care se numește refren.
O baladă celebră este „Balada optimistului” a lui Andrew Lang.” În această poezie, Lang vorbește despre cum uneori, într-o zi caldă de vară, oamenii scapă de griji și necazuri. Ei merg la plimbare lângă un pârâu liniștit. În aceste momente, ei uită de dificultățile de a îmbătrâni și de poverile care provoacă rău. În schimb, se cufundă în frumusețea naturii, simțind un sentiment de mulțumire.
Lang descrie a fi înconjurat de plante ca o mătură pe un deal, găsind alinare și bucurie în simplitatea vieții. Mesajul transmis este că în astfel de momente oamenii preferă să experimenteze viața, cu toate suișurile și coborâșurile ei, decât să nu o experimenteze deloc.
Acest tip de poezie, cu structura sa repetitivă și expresiile sincere, surprinde ideea că, în mijlocul provocărilor vieții, există momente de liniște și fericire care merită prețuite.
Citeste si: 59 Metafore Exemple
3. Rimă cuplată
O rimă cuplată este atunci când două versuri dintr-o poezie rimează împreună. Este ca o pereche de linii în care ultimele cuvinte sună la fel, cum ar fi „vede” și „thee” în Sonetul 18 al lui Shakespeare. Acest tip de rimă vine adesea într-un model, în care două versuri rimează unul cu celălalt, urmate de alte două rânduri care rimează și ele. Se numește AA BB CC sau un tip similar de model de rimă.
Shakespeare, celebrul poet, a folosit acest tip de rimă în sonetele sale. Când îi citești poeziile, vei observa că unele se termină cu două versuri care rimează, la fel ca exemplul din Sonetul 18. În acel sonet, ultimele două versuri creează un cuplet care rimează, dând un sentiment de completare sau un gând final la poemul. Oamenii se bucură și astăzi de rimele lui Shakespeare, deoarece fac poeziile să sune muzicale și complete. Este ca un mic puzzle în care cuvintele de la sfârșit se potrivesc și fac poezia să se simtă terminată.
4. Monorimă
O monorimă este atunci când fiecare vers dintr-o strofă sau întreaga poezie are aceeași rimă finală. Lua Poezia lui William Blake „Silent, Silent Night" ca exemplu. În această poezie, fiecare vers se termină cu cuvinte care rimează cu „noapte”.
În poemul lui Blake, el vorbește despre modul în care o noapte liniștită ar trebui să-și stingă torțele strălucitoare. El menționează cum în timpul zilei, multe spirite rătăcesc și înșală momentele de bucurie. Blake se întreabă de ce fericirea vine adesea cu înșelăciune sau este amestecată cu tristețe.
El sugerează că bucuria autentică se autodistruge atunci când este amestecată cu aparențe false, comparând-o cu o femeie timidă sau secretă. În esență, el reflectă asupra naturii bucuriei, a onestității și asupra modurilor în care aceasta poate fi subminată sau distrusă.
Acest tip de formă poetică, cu rimele sale repetate, poate crea un ritm puternic și poate sublinia anumite idei sau emoții. Folosirea de către Blake a unei monorime în „Silent, Silent Night” ajută la transmiterea profunzimii gândurilor sale asupra complexității bucuriei și a autenticității acesteia.
5. Rimă inclusă
Sonetul VII, scris de John Milton, urmează o schemă specifică de rimă numită „rimă închisă”. Acest model, cunoscut sub numele de ABBA, implică primul și al patrulea rând care rimează unul cu celălalt, precum și al doilea și al treilea rând care rimează împreună. În această structură, liniile A includ liniile B.
În acest sonet, Milton reflectă asupra trecerii rapide a timpului și asupra modului în care acesta ia luat pe furiș cel de-al douăzeci și treilea an de viață. El observă cum zilele îi trec repede, înaintând într-un ritm rapid. În ciuda acestei viteze, el deplânge că faza sa actuală în viață, asemănătoare cu o primăvară târzie, nu prezintă semne de înmugurire sau de înflorire. Există un sentiment de pierdere sau lipsă a creșterii și a vitalității asociate de obicei cu acea etapă.
Contemplarea lui Milton asupra trecerii timpului și impactul acestuia asupra progresului vieții sale evocă un sentiment de tinerețe trecătoare și absența evoluțiilor așteptate în faza sa actuală. Folosirea schemei de rime închise în acest sonet subliniază aceste sentimente prin structurarea versurilor poeziei într-o manieră specifică, strâns țesut, care ecou temele timpului care trece și așteptările neîmplinite.
6. Rimă simplă în patru linii
În această poezie scurtă din poemul mai lung al lui Samuel Taylor Coleridge „The Rime of the Ancient Mariner”, îl întâlnim pe un bătrân marinar, Marinarul. Oprește un trecător și îl întreabă de ce este oprit, observând barba lungă, gri și ochii strălucitori ai persoanei.
Acest poem face parte dintr-o lucrare mai amplă numită „The Rime of the Ancient Mariner”, care spune o poveste prin rime. Este vorba despre un marinar care s-a confruntat cu experiențe ciudate și ciudate pe mare și este obligat să-și împărtășească povestea cu alții.
Folosirea schemei de rimă ABCB înseamnă că fiecare al doilea și al patrulea rând din fiecare strofă vor rima unul cu celălalt, creând un ritm pe tot parcursul poemului. Acest fragment special stabilește scena prin prezentarea misteriosului Mariner, stârnind curiozitatea cu privire la intențiile sale și povestea pe care urmează să o spună.
7. Un triplet
Un „triplet” se referă la un grup special de trei versuri dintr-o poezie. Aceste rânduri se numesc „tercet” și au ceva cool în comun: toate se termină cu cuvinte care rimează.
De exemplu, într-o poezie de William Shakespeare numită „Fenixul și țestoasa”, el folosește un triplet pentru a spune ceva profund. El scrie: „Adevărul poate părea, dar nu poate fi, / Frumusețea se laudă, dar nu este ea, / Adevărul și frumusețea să fie îngropate.”
Aceasta înseamnă că ultimele cuvinte ale fiecăreia dintre aceste trei rânduri – precum „fi”, „ea” și „fi” – sună la fel. Este ca un cod secret pentru a face poezia să sune cu adevărat frumos și conectată.
În poemul lui Shakespeare, el vorbește despre câteva idei mari, spunând că adevărul și frumusețea nu sunt întotdeauna ceea ce par și sunt cumva ascunse sau pierdute. Este oarecum misterios și te face să te gândești la lucruri mai profunde când îl citești. Tripleții, precum cei pe care le-a folosit Shakespeare, adaugă o calitate muzicală poemului, subliniind în același timp o anumită idee sau o emoție.
8. Terza rima
Terza rima este un tip de poezie italiană. Este format din grupuri de trei linii. În acest stil, a doua linie a fiecărui grup rimează cu primul și ultimul rând din grupul următor. Poezia se termină cu o parte de două versuri în care ultimul rând rimează cu linia de mijloc a penulul grup. Acest stil urmează modelul: ABA BCB CDC DED EE.
Un exemplu celebru este „Oda vântului de vest” a lui Percy Shelley. În această poezie, Shelley vorbește despre forța puternică a vântului de toamnă. El o descrie ca o respirație care împinge frunzele moarte ca niște fantome care fug de un magician. Vântul duce semințele la locul lor de odihnă de iarnă, unde așteaptă până la sosirea primăverii. Când vine primăvara, readuce viață pe pământ cu muguri colorați și arome parfumate.
Shelley personifică vântul ca un spirit sălbatic care este atât un distrugător, cât și un conservator. El cheamă această forță să-i asculte cererea. Poezia reflectă asupra naturii duale a vântului, capacitatea sa de a aduce lumii atât distrugere, cât și reînnoire.
goana tunelului spune
Pielea mea a fost destul de proastă în ultima vreme. Este foarte norocos să văd articolul tău.
Bassey James spune
Cu plăcere. Suntem bucuroși să fim de ajutor