L'ironia hè un strumentu chì i scrittori usanu per dimustrà a diffarenza trà ciò chì aspittemu chì succede è ciò chì succede veramente in una storia. Ci sò principarmenti trè tippi di ironia: drammatica, situazionale è verbale.
L'ironia drammatica si trova quandu l'audienza sapi qualcosa chì i caratteri di a storia ùn anu micca. Crea suspense è qualchì volta umore perchè pudemu vede l'avvenimenti chì si sviluppanu di manera diversa da i caratteri.
L'ironia di a situazione accade quandu ci hè un cuntrastu trà ciò chì aspittemu chì accade è ciò chì si passa veramente. Stu tipu d'ironia pò sorprenderà è impegnà l'audienza turnendu a storia in direzzione inespettata.
L'ironia verbale implica una diffarenza trà ciò chì hè dettu è ciò chì hè significatu. Spessu accade quandu qualchissia dice u cuntrariu di ciò chì veramente significheghja, cum'è sarcasmu o una rimarca intelligente.
In i stori, l'ironia aghjunghjenu a prufundità è l'intriga, facendu chì l'audienza pensa più nantu à i caratteri è a trama. Hè un modu per i scrittori di ghjucà cù e nostre aspettative è di mantene l'interessu in l'avvenimenti chì si sviluppanu.
Cosa hè l'Ironia?
L'ironia hè un strumentu di narrazione chì ghjoca cù a diffarenza trà ciò chì aspittemu è ciò chì succede veramente. L'autori è i parlanti utilizanu l'ironia per fà e cose divertenti, creanu suspense, o mette un focusu nantu à qualcosa impurtante. Funziona mostrandu a discrepanza trà ciò chì succede è ciò chì avemu pensatu chì succede. Questa discrepanza pò attirà l'attenzione à una parte di a storia, a personalità di un caratteru, o un tema generale.
Imagine chì aspittà una cosa in una storia, ma u cuntrariu accade, facendu ridere o mantenevi nantu à a riva di u vostru sediu. Ddu torsione inespettata o cuntradizzione hè ciò chì rende l'ironia interessante. Aghjunghje a prufundità à a trama, revela più nantu à i caratteri è aiuta à trasmette l'idee principali in una manera putente. Allora, quandu avete l'ironia in un libru, filmu o cunversazione, ricordate chì hè cum'è una sorpresa chì aiuta à cuntà una storia megliu è più interessante.
Also Read: 15 Esempii di Temi in Literatura
Storia di l'ironia ?
Ancu s'è Alanis Morissette hà fattu famosu l'ironia, ùn hè micca stata cun ella. U meritu per questu va à un caratteru grecu chjamatu Eiron, un underdog chì hà sapientemente utilizatu l'ingegnu per superà l'altri. Questu hà datu nascita à u terminu grecu "eironeía", chì significheghja "ignuranza affettata apposta". In seguitu, hà fattu u so modu in latinu cum'è "ironia", diventendu eventualmente una figura di discorsu inglese largamente usata in u XVIe seculu.
In a literatura, l'ironia serve cum'è un missaghju sicretu da l'autore à u lettore, aghjunghjendu strati nascosti di significatu è umore. Veni in diverse forme, cum'è l'ironia di a situazione, induve i risultati sfidanu l'aspettattivi, cum'è una stazione di focu chì piglia u focu - una torsione di trama sorprendente. Ci hè ancu l'ironia drammatica, induve l'audienza sapi qualcosa chì i caratteri ùn anu micca, chì creanu una tensione palpable. È ùn trascuremu micca l'ironia verbale, induve e parolle parlate cuntradite astutamente u significatu intesu, spessu inzuppatu di sarcasmu o di intelligenza.
L'ironia va al di là di un mero scontru di l'aspettativa è a realità; hè un strumentu sufisticatu impugnatu da i scrittori per infundà a prufundità, l'umore è i colpi inaspettati in e so storie. Cum'è una spezia literaria, l'ironia hà u putere di trasfurmà una narrativa simplice in una festa gourmet per a mente.
Capisce i trè tippi di ironia
L'ironia aghjusta un toccu interessante à e storie è e conversazioni. Ci sò trè tippi principali di ironia chì pudemu scopre per capisce megliu stu dispusitivu literariu.
1. Ironia drammatica
L'ironia drammatica, chjamata ancu ironia tragica, succede quandu l'audienza sapi qualcosa impurtante chì i caratteri principali in una storia ùn anu micca. Per esempiu, in u ghjocu "Othello" di William Shakespeare da u 1603, Othello si fida di Iago, ma l'audienza hè cuscente chì Iago hè ingannatu. Un altru esempiu si trova in u Tragedia greca "Oedipus Rex" di Sofocle, chì data di circa 429 aC. In questa storia, l'audienza hè digià cuscenza di u tragicu distinu di u caratteru principale prima ch'ellu scopra ellu stessu.
In termini più simplici, l'ironia drammatica hè cum'è un sicretu chì l'audienza tene, fighjendu cum'è i caratteri ùn anu micca cunnisciutu l'infurmazioni cruciali. Stu dispusitivu littirariu aghjunghje suspense è prufundità à a trama, rendendu u publicu più impegnatu in quantu anticipa cumu i caratteri reagiscenu quandu eventualmente scopre a verità.
2. Ironia Situational
L'ironia di a situazione accade quandu e cose ùn sò micca esse cum'è aspittemu. Pigliate, per esempiu, u famosu conte di O. Henry, "U rigalu di i Magi" (1905). In questa storia, una moglia decide di vende i so capelli lunghi per cumprà una catena per l'orologio di u so maritu. À u listessu tempu, u so maritu vende u so sguardu per piglià un pettine per i so capelli. A parte sorprendente hè chì nimu di elli ùn anticipanu chì i so rigali pensati seranu minati da l'azzioni di l'altru. Questa volta inespettata di l'avvenimenti crea l'ironia situazionale.
Un tipu spiciale di ironia situazionale hè l'ironia còsmica, chì palesa a discordanza trà u mondu perfettu, teoricu è a realità pratica, ogni ghjornu. Hè cum'è quandu e cose parenu perfettamente allinati in teoria, ma in a vita reale, piglianu una volta ironica è inesperu. Capisce l'ironia situazionale aghjunghjenu una strata extra di piacè à i storii, cum'è avemu amparatu à aspittà l'inaspettatu.
Also Read: Cosa hè a Struttura Parallela? Tipi è Esempii
3. Ironia verbale
L'ironia verbale si trova quandu qualchissia dice qualcosa, ma e so parolle ùn currispondenu à u so veru significatu. Succece quandu un parlante sprime una cosa mentre in realtà intende qualcosa di diversu. Questu crea una situazione umoristica o contradictoria, postu chì ci hè un scontru trà ciò chì volenu dì è ciò chì dicenu.
Ci hè dui tipi principali di ironia verbale: overstatement è understatement. L'overstatement implica l'esagerazione, mentri l'understatement minimizza u significatu di una situazione. Un'altra forma di ironia verbale hè l'ironia socratica, induve una persona face finta di ùn sapè micca qualcosa per invià l'altri à argumentà i so punti.
Un esempiu famosu di ironia verbale pò esse truvatu in l'assaig satiricu di Jonathan Swift, "A Modest Proposal" (1729). In questu travagliu, Swift discute un prublema seriu, ma a pruposta ch'ellu presenta hè cusì estrema chì diventa chjaru chì usa l'ironia per criticà l'attitudini prevalenti di u so tempu. L'ironia verbale aghjusta a prufundità è l'umore à a cumunicazione ghjucandu cù a distanza trà ciò chì si dice è ciò chì hè veramente significatu.
Lascia un Audiolibro