În acest articol, am enumerat și discutat cele 6 tipuri și exemple de interacțiune socială în sociologie conform studiilor experților în domeniu.
În sociologie, interacțiunea socială înseamnă modul în care oamenii se afectează reciproc atunci când sunt împreună. Este vorba despre modul în care indivizii se influențează unul pe celălalt în timpul petrecut împreună, cum ar fi vorbirea, munca sau pur și simplu să fie unul în jurul celuilalt. Implică lucruri precum cooperarea, când oamenii lucrează împreună și conflictele, când nu sunt de acord. Schimbul social, în care oamenii dau și iau, constrângerea, când o persoană presează pe alta și conformismul, când oamenii urmează ceea ce fac alții, fac, de asemenea, parte din interacțiunea socială. Cercetătorii le studiază adesea pentru a înțelege modul în care oamenii interacționează în moduri diferite.
Robert Nisbet a spus că există cinci tipuri principale de interacțiune socială:
- Cooperare: Când oamenii lucrează împreună.
- Conflict: Când oamenii nu sunt de acord sau se ceartă.
- Schimb social: când oamenii dau și iau lucruri precum idei sau ajutor.
- Coerciție: Când cineva îi face pe alții să facă lucruri.
- Conformitate: Când oamenii urmează ceea ce face grupul. Mulți cercetători au încercat să sorteze aceste tipuri. Ei se uită la modul în care oamenii acționează împreună și îi grupează în moduri diferite. Înțelegerea acestor tipuri ne ajută să vedem cum se comportă oamenii în diferite situații și cum se influențează reciproc.
Ce este interacțiunea socială?
Interacțiunea socială este modul în care oamenii acționează atunci când sunt împreună, vorbesc sau nu. Este atunci când discuți cu cineva sau pur și simplu ieși. Dacă ați vorbit vreodată cu cineva sau ați petrecut timp cu ei, aceasta este interacțiunea socială care are loc chiar acolo!
Nu este vorba doar de a vorbi; include și modul în care acționați și vă exprimați fără cuvinte. Gândește-te la momentul în care îi zâmbești unui prieten sau îi dai un high-five. Toate acestea fac parte din interacțiunea socială.
Există diferite tipuri de interacțiuni sociale. De exemplu, când lucrezi împreună cu cineva la un proiect, asta înseamnă cooperare. Uneori oamenii nu sunt de acord, iar asta se numește conflict. Apoi există schimbul social, cum ar fi schimbul de ceva sau a face favoruri unul pentru celălalt. Constrângerea este atunci când cineva te obligă să faci ceva, iar conformitatea este atunci când faci lucruri pentru că alții le fac.
Oamenii au studiat foarte mult aceste interacțiuni. Ei încearcă să descopere toate modalitățile în care oamenii interacționează și să le pună în categorii. Ne ajută să înțelegem cum ne înțelegem sau nu ne înțelegem unul cu celălalt. Sunt atât de multe de învățat despre cum ne conectăm și comunicăm când suntem împreună!
Continuați să citiți pe măsură ce aflați mai multe despre tipurile de interacțiune socială și exemplele acestora
Tipuri de interacțiune socială și exemple
1. schimb
Schimbul în interacțiunea socială implică o persoană sau un grup care acționează într-un anumit mod față de altul pentru a obține ceva în schimb. Este ca atunci când un angajat urmează instrucțiunile șefului său pentru a câștiga o recompensă. Această recompensă nu este întotdeauna bani; poate fi emoțional, ca să te simți apreciat.
Exemple de interacțiuni de schimb sunt atunci când cineva acționează într-un anumit mod pentru a primi recunoștință. Chiar și lucruri precum a ajuta pe cineva de peste drum sau a oferi bani unei persoane aflate în nevoie ar putea fi forme de schimb, în care persoana speră să primească recunoştinţă în schimb.
Nu este vorba doar de străini sau de relații de afaceri. Chiar și prieteniile sau relațiile romantice implică adesea acest tip de schimb. Nu înseamnă că cineva iubește pe altul doar pentru a-și recupera dragostea, dar uneori, oamenii din aceste relații acționează pentru a primi o recompensă emoțională, ca un semn de iubire sau de apreciere.
Teoriile schimburilor sociale ale experților precum Homans și Blau evidențiază importanța recunoștinței în aceste interacțiuni. Este vorba de acest da și de a lua în modul în care oamenii se comportă unul față de celălalt.
Înțelegerea schimbului vă ajută să vedeți că multe acțiuni cotidiene implică mai mult decât bunătate; există adesea o așteptare subiacentă a unei forme de recunoaștere sau mulțumire.
Citeste si: 20 de cele mai bune exemple de rețele sociale
2. Cooperare
Cooperarea este unul dintre exemplele de interacțiune socială care are loc atunci când oamenii sau grupurile fac echipă pentru a atinge un obiectiv pe care nu l-au putut gestiona singuri. Există diferite tipuri: spontan (se întâmplă doar), direcționat (cineva îl plănuiește), tradițional (pe baza obiceiurilor) și contractual (acordat). Cooperarea este foarte importantă în viață, deoarece ajută societățile să gestioneze lucruri precum schimbările climatice.
Oamenii cooperează pentru a rezolva problemele și pentru a se proteja. Aproape toate societățile au nevoie de cooperare pentru a funcționa bine.
De exemplu, gândiți-vă la o echipă de baschet. Ei trebuie să lucreze împreună pentru a câștiga. Uneori, un jucător poate trece mingea în loc să tragă pentru a ajuta echipa să câștige. În mod similar, profesorii pot lucra împreună prin împărtășirea materialelor sau a timpului de predare. Îi ajută să economisească timp și aduce beneficii tuturor celor implicați.
În general, cooperarea este vitală. Se întâmplă atunci când oamenii fac echipă pentru a realiza lucruri pe care nu le-ar putea face singuri. Este o mare parte a modului în care grupurile lucrează împreună și fac viața mai bună pentru toată lumea.
3. Concurență
Concurența este unul dintre exemplele de interacțiune socială care se întâmplă atunci când oamenii sau grupurile doresc același lucru și merg unul împotriva celuilalt pentru a-l obține.
Imaginați-vă o clasă în care profesorul dă o problemă de matematică. Dacă profesorul spune că prima persoană care o rezolvă primește o recompensă, elevii încep să concureze. Dar dacă întreaga clasă trebuie să lucreze împreună pentru a o rezolva și toată lumea primește o recompensă, încep să coopereze.
Nisbet, a sociolog, a spus că cooperarea și competiția nu sunt atât de separate pe cât credem. Chiar și atunci când cooperăm, ar putea exista un indiciu de competiție, ca și cum studenții dintr-un grup încearcă să fie cei mai buni. Și în competiție, ar putea exista cooperare, cum ar fi studenții care lucrează împreună pentru a rezolva o problemă mai rapid.
În interacțiunea socială, este obișnuit ca aceste elemente să se amestece. Ca și în acel scenariu de clasă, există un pic de competiție și cooperare în același timp. Acest amestec se întâmplă în multe situații sociale, arătând cât de strâns legate pot fi aceste interacțiuni.
4. Conformitatea
Conformitatea este unul dintre exemplele de interacțiune socială care se referă la modul în care oamenii se comportă în funcție de ceea ce se așteaptă în grupul lor social. Este vorba despre respectarea regulilor și valorilor acceptate de acel grup. Gândește-te la asta ca și cum te-ai potrivi cu gașca cu care ieși sau cu mulțimea din care faci parte la școală.
Dar iată întorsătura: a fi conformist sau nonconformist nu înseamnă doar negru sau alb. Uneori, cineva poate părea că încalcă regulile, dar de fapt urmează un set diferit de reguli față de alt grup din care aparține.
De exemplu, imaginați-vă un copil care se îmbracă unic. Ar putea părea că nu respectă normele societății, dar ar putea să urmeze stilul propriului grup.
Conformitatea se întâmplă în multe locuri. Luați politica, de exemplu. Oamenii ar putea să-și schimbe convingerile doar pentru că partidului lor politic nu-i plac acele idei. Același lucru se poate întâmpla în cercurile de prieteni, în familii și în relațiile romantice.
Chiar dacă unele neconformități pot fi explicate ca urmând un alt set de reguli, există dovezi care arată că unii oameni tind să contravină normei mai des decât alții, indiferent care este norma.
Este important de menționat că aproape toată lumea, într-o oarecare măsură, ajunge să urmeze ceea ce se așteaptă grupul în care se află, chiar dacă uneori își exprimă și individualitatea. Această idee vine din studii precum cel al lui Nisbet în 1970.
Citeste si: 25 Exemple de inovatori
5. Constrângere
Coerciția, un tip de comportament în care cineva este obligat să facă ceva împotriva voinței sale, limitându-i libertatea de a acționa, ar putea părea unilateral. Cu toate acestea, este o interacțiune care implică atât constrângătorul, cât și constrânsul, văzută în diferite setari sociale.
Vine în multe forme și nu este doar despre forța fizică. Constrângerea poate implica amenințări precum ridicul, negarea iubirii sau chiar recunoașterea. Părintele și educația includ adesea elemente de constrângere pentru a ghida comportamentul.
Georg Simmel credea că constrângerea, în ciuda faptului că pare dura, joacă uneori un rol crucial în viața unui individ, oferind sprijinul necesar.
Un exemplu care ilustrează constrângerea este întâlnirea dintre un ofițer de poliție și cineva care este arestat. Individul este obligat, eventual prin forță, să se conformeze ofițerului datorită autorității acordate de stat. În ciuda naturii sale aparent unilaterale, această interacțiune implică ambele părți.
Coerciția, deși adesea văzută negativ, este un aspect complex al dinamicii sociale. Demonstrează modul în care puterea și autoritatea influențează interacțiunea umană, chiar și atunci când pare că o singură persoană deține toate cărțile.
6. Conflict
Conflictul este atunci când oamenii sau grupurile luptă pentru ceva ce își doresc amândoi, dar sunt greu de obținut. Acest tip de ciocnire face parte din modul în care interacționăm și trăim împreună. Uneori, conflicte apropiați oamenii pentru că se confruntă cu o problemă comună. Imaginați-vă că un întreg oraș se adună când sunt amenințați de o forță din afară.
În aproape orice relație, mare sau mică, există un conflict. S-ar putea să nu fie întotdeauna evident, dar există. Chiar și atunci când concuram sau lucrăm împreună, conflictul se poate strecura. Este ca o umbrelă mai mare care acoperă lucruri precum competiția. De obicei, există o oarecare cooperare în conflicte și unele conflicte în cooperare. Este greu să găsești o situație în care să existe doar pace și niciun conflict.
Conflictul apare în multe feluri. Ar putea fi o luptă între prieteni, neînțelegeri la locul de muncă sau chiar marșuri pașnice pentru schimbare. La o scară mai mare, conflictele se pot transforma în războaie, pedepse mari sau rebeliuni cu arme. Aceste conflicte extreme zguduie regiuni întregi.
Cercetători precum Simmel au spus că este greu să găsești o relație în care să existe doar pace și niciun conflict. Conflictul, într-un fel, este o parte naturală a modului în care interacționăm unul cu celălalt.
Evaluarea interacțiunii sociale
Interacțiunea socială este crucială atunci când învățați limbi străine. Sigur, poți studia toată gramatica și regulile unei limbi precum franceza, dar fără să vorbești și să te amesteci cu vorbitori nativi de franceză, este greu să o dai cu adevărat.
Gândiți-vă: chiar dacă cunoașteți dezavantajele gramaticii franceze, înțelegerea ciudateniilor și a argoului limbii provine adesea din petrecerea timpului cu oameni care o vorbesc în fiecare zi. Acest tip de cunoștințe nu se găsește în manuale.
Învățarea unei limbi nu este doar despre cuvinte și gramatică; este vorba despre modul în care oamenii îl folosesc în viața reală. Imaginați-vă un vorbitor care nu vorbește engleza care a studiat engleza meticulos, dar nu a avut prea multe șanse să discute cu vorbitori nativi. S-ar putea să rămână nedumeriți când aud argou sau expresii de slogan folosite în conversațiile de zi cu zi.
De aceea, atunci când înveți o limbă, este foarte util să vizionezi filme sau videoclipuri în care oamenii vorbesc în mod natural în acea limbă. Chiar mai bine? Conversați direct cu vorbitori nativi. În acest fel, aveți o idee reală despre modul în care limba este folosită de fapt. Este ca și cum te-ai scufunda în cultură și în modul în care oamenii interacționează. Acolo se întâmplă adevărata magie a învățării limbilor străine!
Concluzie privind exemplele de interacțiune socială
Înțelegerea interacțiunii sociale este fundamentală în sociologie. Ne ajută să înțelegem modul în care oamenii dintr-o societate comunică și se afectează reciproc. Interacțiunea socială poate lua multe forme, cum ar fi lucrul împreună, dezacordul, împărtășirea, influențarea sau chiar presiunea reciprocă pentru a se integra.
Robert Nisbet, o figură proeminentă a sociologiei, a identificat cinci tipuri principale de interacțiune socială: cooperare (când oamenii colaborează), conflict (dezacorduri sau opoziție), schimb social (schimb de resurse sau informații), constrângere (presiune sau forțare) și conformism ( adaptarea la normele de grup).
Există diferite moduri de a clasifica interacțiunea socială, iar clasificarea lui Nisbet rămâne utilizată pe scară largă. Dar sociologii moderni au introdus și sisteme actualizate. Unii împart interacțiunile pe baza aspectelor pozitive sau negative, în timp ce alții iau în considerare contextul sau dinamica puterii implicate.
Studierea interacțiunii sociale este crucială pentru înțelegerea modului în care funcționează societățile și a modului în care indivizii se influențează reciproc. Este ca și cum ai studia regulile unui joc; ne ajută să navigăm mai bine în situațiile sociale.
În general, deși clasificarea lui Nisbet este populară, există o explorare și o dezvoltare continuă în definirea tipurilor de interacțiune socială. Această diversitate de abordări ne îmbogățește înțelegerea modului în care oamenii interacționează și modelează lumea din jurul lor.
Referinte:
- Schimb și putere în viața socială” de Peter M. Blau (1964, John Wiley) explorează dinamica schimbului și a puterii în cadrul relațiilor sociale.
- În "Ritual de interacțiune: eseuri despre comportamentul față în față” (1972,), Erving Goffman se adâncește în analiza elementelor rituale în interacțiunea socială, în special în ceea ce privește munca pe față.
- „Comportamentul social: formele sale elementare” de George C. Homans” (1961, Harcourt Brace Jovanovich) discută aspecte fundamentale ale comportamentului social.
- „Legătura socială: o introducere în studiul societății” a lui Robert A. Nisbet” (1970, Knopf) oferă o introducere în înțelegerea societății prin conceptul de legătură socială.
- Sociologie” de David Popenoe (1977, Prentice-Hall) oferă perspective asupra diferitelor aspecte sociologice, inclusiv interacțiunea socială.
- Georg Simmel explorează sociologia interacțiunilor în două lucrări notabile: „Sociologia lui Georg Simmel” (1950, Presă liberă) și „Conflictul și rețeaua de afilieri de grup” (1955, Free Press), discutând conflictul și afilierile de grup în contexte sociale.
Lasă un comentariu